Vârsta preșcolară este vârsta întrebărilor. Pe parcursul desfășurării activităților de educație ecologică educatoarele se vor confrunta cu întrebări de genul: „de ce este iarba verde?”, „ce fac albinele în stup?” dar și „de ce să nu arunc gunoiul într-un singur loc?” și multe alte întrebări. Aceste întrebări manifestă interesul pentru realitatea mediului înconjurător, iar pentru o educație ecologică eficientă trebuie să oferim copiilor răspunsurile pe care le cer, atât privitor la fenomenele și procesele din natură, cât și la justificarea atitudinii și conduitei pe care dorim să le dezvoltăm.
Având ca scop formarea atitudinii de protejare a mediului, de dezvoltare a spiritului de responsabilitate faţă de natură, educaţia ecologică trebuie să fie un proces care să înceapă de la vârsta preşcolară. Aceasta este vârsta la care începe formarea viitorului cetățean al planetei din toate punctele de vedere, iar particularitățile de vârstă permit mai ușor trezirea în copii a sentimentelor şi atitudinilor pozitive faţă de mediu, precum și formarea și dezvoltarea conștiinței ecologice și implicit a unui comportament adecvat. Curiozitatea, dorința de a imita adultul, răspunsul emoțional puternic sunt câteva dintre caracteristicile vârstei preșcolare care facilitează educația ecologică în grădiniță. La acestea se adaugă faptul că, în contextul social prezent, educatoarele au un rol important în educația copilului.
Și acest lucru l-am observat asistând la activitatea publică „O zi cu albinuța Mia” prezentată de dna Diana Targon, educatoare, grupa medie și la activitatea extracurriculară „Micii ecologiști”, educatori: Svetlana Lungu, Maria Cernescu, grupa mare, conducător muzical, Constantin Sclifos, desfășurate în cadrul seminarului instructiv-metodic raional cu genericul: „Educație pentru mediu într-un colț de natură”, desfășurat în incinta grădiniței-creșă „Andrieș”, s. Ustia. Participanții au avut posibilitatea să urmărescă reacţiile copiilor implicați în diverse activități, să vadă ce bucurie extraordinară şi sinceră manifestă ei, activitate susţinută de cultivare a frumosului, de îndrăgire a naturii din partea cadrelor didactice.
Atât activitatea didactică, cât și activitatea extracurriculară oferă doar câteva sugestii și idei, care pot fi și este de dorit să fie, dezvoltate, diversificate și adaptate cerințelor și nevoilor diferitelor grupe de copii.